1967

 1967 a insemnat ultimul an de libertate . In toamna avea sa inceapa scoala. Primavara il gasea printre bondari si fluturi si cu nasul in cautare de mirosuri de flori. Petalele florilor de pomi care se scuturau erau o mare incantare. Vara este momentul alergatului prin cartier in cautare de locuri nevazute. Ploaia era si ea un motiv de alergat pentru a creste mare. Toata agitatia inceta cand incepeau durerile in gat si cand nasul se infunda si incepea sa curga. Facea temperatura. Primavara si toamna era intrecere intre el si Nisi, care raceste mai rau si mai mult. Tratamentul de baza era sacul cu sare pus pe gat si aspirina. 

Este perioada jocurilor de echipa;sotron, tara tara vem ostasi.

Pentru a juca şotron avem nevoie de o piatră cu care să aruncăm la şotron, un loc (neted si fără gropi) pe asfalt şi cretă pentru a desena spaţiu de joc. În funcţie de zonă acesta poate arăta in diverse moduri, poate fi mai lung sau mai scurt, mai complex sau mai simplu.

În toate cazurile ideea este în esenţă aceeaşi: câteva căsuţe numerotate crescător începând cu cifra 1.. Căsuţele trebuiesc parcurse de la 1 la 8 iar apoi înapoi la 1. Cine reuşeşte să le parcurgă pe toate primul, câştigă. Jocul continuă însă până ce toţi jucătorii reuşesc să parcurgă şotronul.

Atunci când îţi este rândul arunci cu piatra spre căsuţa la care te afli.Dacă piatra cade în afara sau pe linia căsuţei te duci să îţi recuperezi piatra şi cedezi locul următorului jucător.

În cazul fericit în care piatra cădea în căsuţa în care trebuia să sari într-un picior, din pătrăţel în pătrăţel fără a atinge nici o linie. Dacă atingi linia sau, şi mai rău, sari în afara sau în alt pătrăţel cedezi locul următorului jucător. De menţionat este că, unde sunt câte două pătrăţele pe acelaşi rând trebuie să sari cu câte un picor în fiecare pătrăţel.

Cu o căsuţă înainte de pătrăţelul unde este piatra te opreşti, rămâi într-un picior şi încerci să iei piatra. Dacă reuşesti te întorci la început şi arunci cu piatra către următoarea căsuţă.

După ce ai terminat de parcurs toate pătrăţele în ordine crescătoare şi trebuie să le parcurgi în ordine descrescătoare de fiecare dată când sari intr-un picior din pătrăţel în pătrăţel trebuie sa parcurgi şotronul până la capăt, sărind peste pătrăţelul în care este piatra, şi apoi sa revii pentru a ridica piatra din pătrăţelul în care se află.

.Ţară, ţară, vrem ostaşi este un joc la care participă două echipe, cu un număr care poate varia între cinci şi zece copii. Cele două echipe se aşează faţă în faţă, la o distanţă destul de mare una faţă de cealaltă. O echipă începe jocul spunând: “Ţară, ţară, vrem ostaşi!”, iar cealaltă răspunde: “Pe cine?”, după care este ales unul dintre membrii echipei adverse şi i se strigă numele.

Cel ales trebuie să alerge cu putere şi să încerce să rupă rândurile formate ca un zid de echipa adversă (jucătorii formează zidul cetăţii prinzându-se de mâini şi ţinându-se cu putere). Dacă cel ales reuşeşte să rupă zidul, se întoarce la echipa lui şi ia un “prizonier” din echipa adversă, iar dacă nu reuşeşte, trebuie să rămână în echipa adversă. Echipa câştigătoare este cea care adună cât mai mulţi ostaşi.

Tot acum descopera jocul pitulusul si urma scapa turma. Mereu el incearca sa scape turma. Ramane ultimul si apare din ascunzis cand cel care il cauta nu este atent. 1967 este anul in care descopera ca stie sa cante muzica populara. Si se pune pe cantat 

Cine bate seara la fereastra mea?

Cine bate seara la fereastra mea?

Cine bate seara la fereastra mea?

Eu sunt, dragă Mărioară, nu te speria,

Eu sunt, dragă Mărioară, nu te speria.

 

Cine bate seara la oblonul meu?

Cine bate seara la oblonul meu?

Eu sunt, dragă Mărioară, eu, iubitul tău,

Eu sunt, dragă Mărioară, eu, iubitul tău.

 

Scoal-aprinde lampa să-ți văd fața ta,

Scoal-aprinde lampa să-ți văd fața ta,

Nu pot, dragă Ionele, că-i măicuța rea,

Nu pot, dragă Ionele, că-i măicuța rea.

 

Dragă Mărioară, mă duc să mă înec,

Dragă Mărioară, mă duc să mă înec,

Du-te, Ionele dragă, unde-i lacul sec,

Du-te, Ionele dragă, unde-i lacul sec.

 

Dragă Mărioară, mă duc să mă-nsor,

Dragă Mărioară, mă duc să mă-nsor,

Du-te, dragă Ionele, unde-i satul gol,

Du-te, dragă Ionele, unde-i satul gol.

 

Viu, mândruțo dragă, la tine-n pridvor,

Viu, mândruțo dragă, la tine-n pridvor,

Vino, dragă Ionele, eu te-aștept cu dor,

Vino, dragă Ionele, eu te-aștept cu dor.

1967 este si anul in care la Boureni Dolj satul bunicilor din partea mamei, se construieste o casa cu 2 camere. Este un salt deosebit de la bordeiul in care au crescut Elena si sora ei Rica cele 2 fete ale lui Emil. La casa participa toate rudele. Elisabeta zisa Veta a avut multi frati si veri in sat. Florin ii zicea maia, de la mamaia. Era o femeie cu ochii negri cam de 1,60 inaltime, cu parul negru des, prins de obicei in basma,foarte harnica si mereu zambitoare. La marginea satului era o fabrica de caramida, adica o groapa unde se ardea caramida. De acolo se alimentau casele in constructie. Este o perioada a constructiei de case. Casa a fost facuta bine,  acoperita cu tigla , mai este locuibila si dupa 55 de ani.