1966

 Florin iubea bucataria lui mica cu dulapul verde si crem. Era un dulap cu margini rotunjite, cu sertare mari la nivelul 1 si un rand de sertare mici suprapuse. Ii placea si usa de la compartimentul pentru paine care se rabatea frumos si ramanea apoi la orizontala. Rafturile cu usi mari de jos ascundeau vesela si el accesa mereu spatiul ala sa vada ce mai este in el. Cand Elena, mama lui, nu mai stia unde a pus un lucru il intreba pe el si el aparea cu lucrul respectiv. La bucatarie avea locul lui stabilit la masa intre una din laturile mici si perete. Masa era in dreptul geamului si avea un gratar de lemn la 10 cm de sol, un gratar bun de pus picioarele pe el. Jocul cu mingea, alergatul, joaca in leagane erau activitati curente. Si undeva spre dreapta iesirii din bloc descoperea gazele si a vietuitoarele de prin tufisurile aflate in fata blocului,  pe langa un drum pe care daca mergeai, incet incet ajungeai la gara. Este perioada cand descopera jucariile impreuna cu sora lui. El are un maimutoi de carpa caruia ii zice gigel si care era in fruntea luptelor imaginare care se declansau de cate ori plictisul devenea prea mare. In acele lupte Gigel era supus la traume diferite, aruncat, calcat, dar mereu mereu de neinvins. Sora lui, Nisi, avea o papusa pe care o imbraca si dezbraca mereu si ii dadea sa manince ca apoi sa o trimita la culcare.  Este perioada cand descopera folclorul prin muzica de la micul aparat de radio si incepe sa cante cate o melodie alergand pe scari afara. Aparatul de radio era un aparat cu panza in fata , o panza impletita de culoare galbui prin care se vedea proeminenta marginilor difuzorului. Cadranul cu lungimile de unda era strabatut de o limbuta, manevrata de o sfoara, ce ducea la butonul rotund cu striatii fine , butonul care cauta lungimile de unda. Acest radio va fi sursa multor povesti si va deschide auditiv calea spre o lume cu multe limbi de neinteles. De aici asculta ritmurile de twist si rock ale lui Elvis Presley.

O altă iarnă grea a venit peste români în 1966-1967. A început să ningă în noaptea de Revelion a anului 1966 şi ninsorile au continuat câteva zile. Zăpada a ajuns atunci la 3 metri şi oamenii au ieşit din case făcând tuneluri pe sub zăpadă. Tramvaiele au rămas blocate între nămeţi şi, abia după ce populaţia s-a mobilizat şi a ieşit la deszăpezire, au fost repornite maşinile.

Iarna
Iarna a jucat un rol important în copilăria lui Florin. Iarna pentru el a însemnat zăpadă multă, patinoare de gheață pe trotuare, zăpadă înghețată și picioare și mâini aduse spre îngheț de atâția bulgări făcuți și atâta alergat prin nămeți. Iarna era așteptată cu nerăbdare, zăpada la fel. Mersul la grădiniță și apoi la școală a însemnat confruntarea cu zăpadă mare și ades cu vânt viscolit. La început, ghețușul a însemnat căderi și lecții dureroase despre cădere. Iarna a însemnat construcția cazematelor de zăpadă făcute cu cărămizi de zăpadă înghețată. Iarna a însemnat săniuș, fie că era tracțiune fie că era coborâre la vale pe orice dâmb ridicat. Săniuș însemna expediții spre casa vărului său poziționată pe coama unui deal, sau mersul de 1km până la școală unde era o stradă ce cobora abrupt.Când ieșea la zăpadă mai întra doar când era aproape înghețat. Se așeza cu mâinile și picioarele la căldură până simțea cum acestea încep să îl furnicăie cu putere. Bunica și mama se întreceau sa facă ciorapi și mănuși de lână. Cu iglițe potrivite le făceau rapid. Erau cam aspre și înțepau pielea, dar s-a obișnuit cu ele. Puloverele groase, tot din lână împletită erau. De la Boureni Dolj, veneau multe împletituri, presuri, covoare de pus pe jos sau carpete de pus pe perete.