1972

 Sunt multe schimbari in acest an. De la o clasa condusa de un invatator trece la o clasa condusa de profesori. Elevii sunt altii. Se muta la etajul 3 al unui bloc cu 4 etaje in Severinului un alt cartier din Craiova. Alti vecini alti colegi. Apar primele diferenteri pe memorie. Unii din colegii lui au o memorie foarte buna si iau numai note de 10. Descopera astfel propriu semn de modestie o memorie nu prea grozava. Blocul cel nou este pozitionat langa o gradina botanica, privind pe geam este mult mai frumos decat in fosta locuinta. Curtea din fata blocului este maricica dar este intre blocuri. Aici face prietenii noi, dar nu asa apropiate ca in Brazda. Timpul pentru prieteni este limitat la cel din afara orelor de scoala. La scoala are 2 colegi care ii sunt si vecini si sunt premiantii clasei, Stamatescu si Anghel. Cu Stamatescu pune la cale sa plece cu o corabie cu panze cand vor mai creste. Stamatescu invata cateva figuri de jiu jitsu de la tatal lui care era pilot de avion. Intr-o confruntare ca intre baieti ii suceste mana si Florin este uimit cat de usor poate fi scos cineva din lupta daca stii tehnici de aparare. Este anul in care are primele probleme de auz. Intr-o ora de franceza profesorul il pune sa traduca o fraza in franceza si el nu aude intrebarea. Se pune pe plans si astfel profesorul nedumerit afla ca nu a fost auzit. Ii spune la diriginte si dirigintele la parinti. Incepe o epopee de tratamente ORL. Mama Elena il duce la un medic care era din Bailesti ca si Ion. Medicul ala ii face insuflatii cu niste medicamente. Prima ureche trece cu brio dar la a doua medicul are proasta inspiratie sa il puna sa tina de un tub intr-o anumita pozitie langa ureche. Florin vrea sa il intrebe daca tine bine tubul. Medicul refuza sa stea de vorba cu el si din cauza asta si a zgomotului produs de tratament in ureche, se sperie si se pune pe plans. Ii era frica ca medicul ii sparge timpanul. Medicul se supara opreste tratamentul si ii scoate afara din cabinet. Mama Elena nu intelege explicatiile copilului care ii spune ca s-a speriat ca nu tinea bine tubul si decide sa plece si sa lase tratamentul la medic. Din cauza asta Florin va avea probleme cu urechile toata viata. Lipsa auzului dupa raceli banale ii va influenta viitorul decisiv si va trebui sa mearga de foarte multe ori la ORL pentru tratament. Noua scoala era mai aproape decat prima. Aici profesorul de romana remarca talentul la scris al lui Florin dar remarca si greselile gramaticale. La una din lectii il ameninta ca il spanzura cu o sfoara de lustra daca mai vede ca face greseli. Acelasi profesor il intreaba la ora de atelier cum se numeste un obiect, adica un echer si el greseste si zice ca unghi. Isi da seama ca a gresit dar asta este, nu este chiar cel mai destept tip de pe lume. Scoala avea o curte mare interioara unde se jucau copii fotbal, hambal sau baschet. Nu intelege prea bine regulile si nu ii place ca se imping haotic unii in altii. O minge de handbal il loveste in fata si il face sa nu aprecieze acest sport. La Baschet mingea grea ii da degetele peste cap. Nu ii place nici baschetul. La sport profesorul are o dambla ii pune sa alerge maraton in jurul unui bloc , sa dea cateva ture in jurul blocului. Nu intelege de ce trebuie sa se chinuie. Nu ii place nici maratonul. El ar fi vrut sa joace volei dar profu de sport vroia altceva.

1972 este anul in care vine in vizita bunica de la Bailesti si Florin si cu Nisi ii dau sa bea apa de la chiuveta din baie si apoi rad in hohote pentru ca Muica , cum ii spuneau ei, credea ca apa nu este potabila din cauza ca era in aceiasi incapere cu WC-ul.

Este anul in care cei 2 copii joaca cu mingea prin casa si Florin incearca sa o pacaleasca pe Nisi ca exista mos Craciun cu toate ca el nu mai credea acest lucru. Pomul de craciun era un eveniment deosebit si facerea bradului la fel. Se aprindeau artificii in pom si era multa veselie. Bomboanele erau vanate printre crengi si globuletele straluceau. 

Curtea din fata blocului era un bun loc de joaca. Aici se inventau diferite jocuri. Poate cel mai mult ii placea turca.

Haideți să ne amintim împreună cum se juca acest joc și poate, cândva, îl veți juca cu nepoții voștri. Pentru acest joc aveai nevoie de spațiu de aproximativ 40-50 de m lungime și 20-25 lățime; două echipe a câte unul sau mai mulți jucători în fiecare echipă, o groapă de dimensiuni nu prea mari (aproximativ 5 cm în adâncime și cam 20 cm în lungime); un ciomag de aproximativ 60-80 de cm și  Țurca.

Aceasta este un băț mai mic de aproximativ 15-20 cm lungime, ascuțită la capete și care trebuia să fie cioplită în așa fel încât să fie alcătuită din 4 laturi bine determinate.

Regulamentul jocului poate să difere de la caz la caz, de la o regiune la alta. Însă bucuria pe care o aduce pe chipul celor care-l joacă este nemăsurată.

Iată versiunea cea mai cunoscută a jocului Țurca

Cele două echipe se așază pe rând, una la groapă, iar cealaltă în teren. Echipa care urmează să dea prin fiecare jucător o serie de lovituri din direcția gropii spre echipa așezată în teren, echipa amplasată în teren are drept sarcină să prindă sau să arunce țurca după anumite reguli.

Prima lovitură îi revine jucătorilor situați în preajma gropii și constă în așezarea țurcii perpendicular  pe groapă. Primul jucător cu ambele mâini ia ciomagul în așa fel încât celălalt capăt al ciomagului să fie amplasat în groapă, sub țurcă. Apoi se aruncă țurca printr-o smucire, în teren. Jucătorii din cealaltă echipă trebuie să stea la o distanță de vreo 6 pași, si în acest moment trebuie să prindă țurca.

Dacă o prind fără ca ea să atingă anterior terenul, jucătorul de la groapă este eliminat și trebuie să treacă la lovitură următorul jucător din echipa de lovitură. Dacă cineva din mebrii echipei din teren reușește să atingă țurca, atunci acel membru câștigă posibilitatea de a face un “pas” din locul în care se atinge țurca de pamânt.

Cel care aruncat țurca urmează să așeze ciomagul perpendicular peste mijlocul gropii, iar jucătorul care a atins țurca va lua țurca în mână și va face un pas din locul unde a căzut țurca înspre direcția gropii. Ulterior va arunca țurca înspre groapă în așa fel încât să nimerească ciomagul jucătorului din echipa adversă, care este poziționat în groapă. Dacă atinge ciomagul, jucătorul de la groapă este eliminat, iar dacă nu, cel de la groapă va trece la a doua lovitură.

A doua lovitură constă în a pune țurca cu unul din capete în groapă, astfel încât jucătorul  să poată lovi cu ciomagul peste celălalt capăt în așa fel încât țurca să sară în sus și din aer să lovească țurca cât mai departe în teren. Aici, dacă echipa din teren prinde țurca înainte de a atinge suprafața solului, îi elimină pe cei de la groapă și trec ei la lovire. Acolo unde cade țurca se estimeaza câte ciomege, cap în cap, sunt până la groapă, iar cel de la groapă îi cere spre aprobare echipei din teren.

Dacă sunt de acord, se oferă numărul de puncte stabilit, dacă nu, se trece la măsurat și numărat. Când greșesc cei de la lovitură cu estimatul, li se pune minus dublu, iar dacă greșesc în aprobare cei din teren, li se pune dublu la cei ce au cerut, de la lovire.

În cazul în care în cea de-a doua lovitură țurca atinge pe cineva din jucătorii din teren la cea de-a doua lovitură, fără ca el să o prindă înainte de a atinge pământul, se calculează un număr de puncte în minus stabilit la început pentru echipa din teren.

Joaca continuă până la un anumit număr de puncte. De obicei, acesta este 120. În orice caz, acesta putea fi modificat dupa doleanța participanților.

A fost inaugurat Sistemul hidroenergetic Porțile de Fier I, cu o putere de 1050 MW, în partea românească și tot atât în partea iugoslavă; lucrările sistemului au început în septembrie 1964